Rosu si Negru

Negru e sangele ce-mi curge,
Rosu e sufletul ce-n fata mea se frange.
Rosu e orizontul innourat,
Negru e apusul inflacarat.
Negru e gandul meu draconic,
Rosu e zambetul tau diabolic.
Negru e infinitul in care ma pierd,
Rosu e vinul care-n pocale a fiert.
Negru e visul din care m-am trezit,
Rosul e pamantul pe care talpile mi s-au fript.

Advertisements

Suflet din Nord

Sufletul din Nord a inghetat de cald.
Caci soarele de gheata il tot incalzea.
Turturii cazut-au peste sufletul alb,
Si au strapuns acoperamantu-i de nea!

Sufletul din Nord, picura sange rosu,
Picura rosu, pe albul zapezii de-argint!
Si-apoi zapada se sperie de rosu…
Si fuge pe campie, batuta de vant.

Sufletul din Nord, moare in noapte,
Si fulgii-i fac mormantul in soapte,
Vin spiridusi si plang cate sapte,
Si sufletul Nordului moare in noapte!…

Cenusi

Urme de-amintiri mi-au patat fata!
Urme de lupte pierdute si castigate.
Urme de ganduri imi murdaresc viata!
Urme de vechi sperante neaflate.

Ramasite de suflet ma fac sa fiu goala-n interior,
Ramasite de sentimente simtite anterior…
Ramasite de priviri mai alearga catre mine,
Ramasite ce-au ramas infipte in mine, din tine!

Resturi de zambet imi schimonosesc figura.
Resturi de sunete imi surzesc creatura.
Resturi de miscari ma propulseaza pana maine.
Resturi de scantei mi-amintesc ca nu mai vine.

Doar Urme, Ramasite, Resturi au ramas.
Sunt o Ruina, inchisa intr-un ceas.
Inca mai ticaie obosit,
Dar se aproprie de sfarsit!

Thoughts

Uneori stau si ma gandesc
cum ar fi daca nu m-as mai gandi?
Sublim.
Insa gandurile mele devin revolutionare.
Combatante marsaluiesc
din sinapsa-n sinapsa.
Incerc sa le opresc,
pornesc furtunul cu substante daunatoare
ideilor.
E revolutie…
mai ceva ca’n ’89
si ploua,
cu bucati, tije si colturi de ganduri
spulberate cu grenade
de prostire si uitare.
Nesimtirea a castigat revolutia!
Lovitura de stat!
De stat…degeaba.

Eu nu cred in ingeri!

Eu nu cred in ingeri!
fiinte hidoase ce nu cunosc decat fericirea!
inventiile unor minti bolnave de ipocrizie,
ce scuipa pe frumusetea oamenilor,
bolnavi de lipsa de omenie!
mai scurt si la obiect: Neoameni!
ingeri?
zambete dureroase
si aripi ascutite ce injunghie!
priviri dulci,
goliciune interioara…
statui de hartie lipita cu aracet!
de unde si mirosul care conduce la iluzii.
iluzii ca ingerii sunt reali!
eu nu cred in ingeri…
tu crezi…?

Dar nu stiu

Dac-as sti cine esti,
Ti-as spune si tie.
Dac-as sti cine sunt,
Mi-as spune si mie:
Incantata de cunostinta!
Dac-as cunoaste zambetul,
Ti-as face cunostinta cu el,
Dac-as sti fericire
Te-as invata si pe tine!
Dac-as fi mai joviala,
Am iesi in oras,
Seara
Cand se vad stelele pe cer,
Si am alerga pe strazile
De asfalt,
Si am fuma tigara,
Dupa tigara,
Si am musca din Luna
Noua.
Dac-as uita sa ma pierd,
Dincolo de sticla ceasului,
As invata sa ma pierd
Inb tine.
Sa ma plimb prin atriile
Inimii tale,
S-o infectez,
Sa ma dau cu barca
Prin venele tale,
Si sa iti poluez sangele
Cu deseuri toxice.
Sa-ti vizitez plamanii,
Sa stau pe-o alveola,
Sa beau o cafea si sa fumez…

Sinucidere perpetua

modul meu de a supravietui
e sinuciderea perpetua.
cu fiecare zi, ora, secunda,
sinucid mici parti din mine.
un fel de crima cu premeditare,
cu pplanul bine pus la punct!
dictonul ce conduce spre succes:
”  Divide et impera!”
adica descompune-te in sferturile
unor alte sferturi de ceas,
celula cu celula
leucocita cu leucocita,
nerv cu nerv
sau neuron cu neuron.
apoi ucide tot!
starpeste tot ce sufla,
si cauta ajutorul
fixeaza acele ceasornicului,
timpul e tortura suprema!
opreste-l,
si-ai sa simti suferinta
cu toate cele 5 simturi umane…
sau poate inumane;
monstruase, morbide
si dincolo de toate hidoase.
Infinitul!
oase
sfaramate sub pietre
si suflete sparte
sub vorbe
goale.
ce ne-a ramas?!
infinitul!!!

Trei…

Unu, doi, trei!
Da, sunt trei…
Sunt una langa alta, si parca nici nu se cunosc
In mine.
Parca nu s-au vazut vreodata, desi de cand le stiu se privesc in ochi. Poate ca nu se vad, caci e-ntuneric. Da…e-ntuneric in mine.
Trei! Una…una rade din tot sufletul si cu toata fiinta. Hm! rade de mine.
Alta-mi zambeste ironic, dintr-un castel de gheata asezat pe noptiera atriului stang.
Si cealalta?! A! cealalta se joaca de-a statuia, patronand impozanta centrul.
Toate trei, atat de apropriate, dar totusi la o distanta imposibil de parcurs intr-o viata.
Doar trei, dar parca podeaua scartaie si tinde sa cedeze sub greutatea lor.
De parc-ar fi bantuita! Uneori scartaie, alteori se-aude-un ras isteric…Si nici macar nu-s fantome…
NU-NU-NU…sunt prieteni…sau…poate-am zis mai bine la-nceput…Fantome…Da! Urme a celor care-au fost…!
Trei…Uneori le strig pe nume…asta…dupa ce petrec ceva timp incercand sa-mi amintesc acele nume…caci pe-o foaie patata de cerneala timpului, le-am notat cu mana mea, candva…nici nu mai stiu cand…aaa da! ziceam ca le strig…si uneori imi raspund…doar cand au chef…Dar nu mai mult! raspund doar la salut! De-aude-n cor…un cor de trei: ” Salut”…asa intr-o…doara…
Trei…trei ochi ma ignora permanent, de parca nici n-ar locui in mine. Trei guri refuza sa-mi vorbeasca, de parca nici n-ar sorbi din mine. Trei perechi de maini sunt patate de sangele cu care se spala de a lor datorie.
De toate-s cate trei, dar separat sunt cate una! Si impreuna sunt nimic, iar separat sunt multe.
Si totusi Trei: Glob, Faina si Kinder Joy.

Muzica

Aud negru si vad Mi…
lasa-ma sa ma sting.
Scrumeaza-ma,
ultimul fum.

Aud verde si vad Do.
Coboara culoare din jos
catre Fa.
Bemol si puncte de suspensie.
de-acum fara cheia Sol.

E ora 12-n-noapte…
Parul e ud…maine
o iau de la capat.
Un nou EU.
TU, nu mai e nimeni.
Doar TOTI vor fi
in jur.
Infinit “jur”.
Iti jur ca de maine
nu mai ard si nu
ma mai sting.
Spune “SALUT”
noului EU.
Zumzet…
Final.
Inceput.

E timpul pentru timpuri grele!

M-am trezit de dimineata, in mod ciudat, la ora 7 punct, cu sentimente controversate, multiple si apasatoare. M-am trezit sufocandu-ma! M-am trezit cu dor; sau mai bine zis cu doruri. Cu dor de tine, cu dor de mine, cu dor de tine si de mine. Cu dor de o plimbare cu tine, intr-o zi calduroasa de vara, in care tu planifici traseul. Cu dor de o zi completa cu tine, in care eu nu stiu de existenta Daal-ului. O zi in care sa ajung la tine si muzica sa urle atat de tare incat tu sa nu auzi decat dupa 15 minute. Cu dor de vocea ta de dupa usa strigand: ” E Acs, da tu drumu’ la usa!”. Cu dor de o noapte la tine, sau la mine in care dupa un film zabovim la discutii pana cand pe la 5-6 dimineata tu adormi, iar eu iti privesc fata atat de linistita si iti ascult bolboroselile din somn. Cu dor de o zi la scoala 8, si de o pauza in care eu sa cobor imediat la parter si sa te astept sa mergem la pachet. Cu dor de un pilaf sau o supa de-a ta. Cu dor de ochii tai mari si-atat de negri uneori. Cu dor de alunita ta de pe obrazul stang, de cafeaua ta, de “Invitatie la vals”. Cu dor de “My love for another love, with love!” Cu dor de multe! Pe toate astea insa le-am simtit intr-o fractiune de secunda.
Am mers la bucatarie si am cautat disperata vreo tigara pierduta prin ascunzatorile lui tata. Nici o sansa!
M-a sunat S si m-a invitat la o cafea sa mai repetam la istorie! Am fost si am baut o cafea. La 11 eram acasa. Am reluat materia la istorie, iar la sfarsitul primului caiet m-am oprit. Imi bubuia capul! “Daca mai aud un an imi explodeaza capul” ii zic lui tata. Comic ca de obicei imi raspunde: “1955” (anul nasterii lui, lectia lui preferata de istorie). Zambesc. Iau o pauza. Ma asez pe pat in dormitor, si ma izbeste-un gand: sertarul cu amintiri! Il scot si printre cutii goale acum, pungi de cadouri, plicuri diverse, maimutoaie si mii de biletele din perioada 5-12, gasesc ceva uimitor: asa zisul meu oracol din clasa a 7a. Il rasfoiesc si rad ici-colo. Spre sfarsit realizez ca e agenda care a stat la tine pe o perioada indelungata si care intre timp a devenit jurnalul tau. La ultimele pagini am concluzionat ca nu s-a convertit doar in jurnalul tau, ci si intr-o cronica amanuntita a catorva ani din viata mea. Lectura a fost impunatoare si in acelasi timp “supunatoare”. Covarsitoare! Nu a fost prima data cand am citit-o, insa azi am citit-o mai mult ca niciodata, mai indelung, mai profund, de parca as fi avut mai multi ochi.
Pur si simplu m-a socat. Evolutia lucrurilor, sau mai bine zis a relatiei noastre a fost complexa. Azi, s-au limpezit multe in mine. Azi, am inteles poate prea mult de-odata. E frapant sa ma vad pe mine la13 ani cu acelasi fudament sentimental pe care il am si azi (subliniez insa fundament!!!) si sa te vad si pe tine la 13 ani cu majoritatea ideilor, conceptiilor, sentimentelor si preferintelor pe care le ai si azi. Si dor ca niciodata lacrimile pe care le-ai uitat si ti-au imprastiat scrisul pe paginile mele. Azi, m-am vazut cum nu m-am vazut niciodata in oglinda. Azi, m-am simtit inferioara mie. Azi, nu pot zice decat cateva lucruri: 1. Prea tarziu, cred. 2. Ai avut dreptate! In ce? In prea multe. 3. Ce-mi ramane de facut? Nimic. Doar nevoia obsesiva de a-ti scrie aceste randuri.
Nu stiu cum va fi maine, insa azi, nu mai sunt eu!

« Older entries