Trenuri

Imi plac trenurile.
Nici unul nu sta prea mult!
Doar trec prin gara
si eu le privesc de pe scaunul
de plastic rece de pe peron.
Oamenii stau linistiti
in locurile lor,
arunca o privire pe geam…
“gara Vaslui…inca 3 pana la destinatie…”
Pleaca.
De ce nu se opresc trenurile?
Nu…e mult mai usor sa mergi mai departe!
Trenurile sunt lenese…
Ele nu vor responsabilitati,
sau frustrari.
E simplu.
In gara, sunt numai necunoscuti.
Tie nu-ti pasa,
lor nici atat.
Ne vedem fiecare de bagajul nostru,
ne uitam la ceas,
si ne rugam sa treaca timpul mai repede.
Nu de alta, dar…
E frig in tren!
Defapt in gara nu exista timp!
Ca vine-un tren sau pleaca altul,
ramai captiv,
atemporal.
Cu trenurile e ca in filosofie!
Prezenta unui demiurg malefic
domina.
Deci, daca-i zi te-ntrebi
daca defapt nu-i noapte
si demonul te-a inselat.
Acum pana la urma ce e?
visezi?
si eu traiesc in visul tau?
sau eu visez?
dar ce?
visez ca-s intr-o gara,
ca trec trenuri…
visez ca-mi plac trenurile!
dar chiar!
Mie…imi plac trenurile?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: