Azi

Mergi zilnic pe’acelasi drum.
Aceleasi melodii de pe vechiul album.
Mereu privind catre ziua de ieri,
Incercand inca o zi sa mai speri.

Nu mai stii daca e azi, sau ieri, sau maine.
Traiesti fara viata, o viata de caine.
Ai uitat ca mai trebuie si sa zambesti,
Treci peste toate, Senil, fara sa gandesti.

Ti-e teama in ochi sa privesti oamenii.
Mai bine privesti stelele’argintii.
Faci pas dupa pas, uitand si de tine,
Si-ncerci sa uiti ca nu ti’e bine.

Timpul ne omoara…
Dar asta’i ceea ce ne place.
Ne place sa zabovim zilnic
fara rost in fum.
Ne place sa
pierdem vremea amagindu’ne
ca poate
va mai veni o data
clipa in care
sa zambim.
Plutim
in pubela cu gunoi
de la scara blocului si nu
ne pasa ca ne murdarim hainele.
Da…fugim de noi, mereu
pentru ca ne e frica.
Frica de ce’am putea descoperi…

Invata

Daca taci, macar nu ma privi.
Caci ochii tau n-au invatat sa fie muti.
Ei stiu doar un lucru!
Sa-mi vorbeasca despre tine.
Nu stii sa minti.
Si nu stii sa inveti sa minti!
Dar de cate ori ai stiut sa ma faci sa zbor…!
De cate ori m-ai tinut in palma ta…
De portelan, de fier!
Nici nu stii.

Suflet din Nord

Sufletul din Nord a inghetat de cald.
Caci soarele de gheata il tot incalzea.
Turturii cazut-au peste sufletul alb,
Si au strapuns acoperamantu-i de nea!

Sufletul din Nord, picura sange rosu,
Picura rosu, pe albul zapezii de-argint!
Si-apoi zapada se sperie de rosu…
Si fuge pe campie, batuta de vant.

Sufletul din Nord, moare in noapte,
Si fulgii-i fac mormantul in soapte,
Vin spiridusi si plang cate sapte,
Si sufletul Nordului moare in noapte!…

E timpul pentru timpuri grele!

M-am trezit de dimineata, in mod ciudat, la ora 7 punct, cu sentimente controversate, multiple si apasatoare. M-am trezit sufocandu-ma! M-am trezit cu dor; sau mai bine zis cu doruri. Cu dor de tine, cu dor de mine, cu dor de tine si de mine. Cu dor de o plimbare cu tine, intr-o zi calduroasa de vara, in care tu planifici traseul. Cu dor de o zi completa cu tine, in care eu nu stiu de existenta Daal-ului. O zi in care sa ajung la tine si muzica sa urle atat de tare incat tu sa nu auzi decat dupa 15 minute. Cu dor de vocea ta de dupa usa strigand: ” E Acs, da tu drumu’ la usa!”. Cu dor de o noapte la tine, sau la mine in care dupa un film zabovim la discutii pana cand pe la 5-6 dimineata tu adormi, iar eu iti privesc fata atat de linistita si iti ascult bolboroselile din somn. Cu dor de o zi la scoala 8, si de o pauza in care eu sa cobor imediat la parter si sa te astept sa mergem la pachet. Cu dor de un pilaf sau o supa de-a ta. Cu dor de ochii tai mari si-atat de negri uneori. Cu dor de alunita ta de pe obrazul stang, de cafeaua ta, de “Invitatie la vals”. Cu dor de “My love for another love, with love!” Cu dor de multe! Pe toate astea insa le-am simtit intr-o fractiune de secunda.
Am mers la bucatarie si am cautat disperata vreo tigara pierduta prin ascunzatorile lui tata. Nici o sansa!
M-a sunat S si m-a invitat la o cafea sa mai repetam la istorie! Am fost si am baut o cafea. La 11 eram acasa. Am reluat materia la istorie, iar la sfarsitul primului caiet m-am oprit. Imi bubuia capul! “Daca mai aud un an imi explodeaza capul” ii zic lui tata. Comic ca de obicei imi raspunde: “1955” (anul nasterii lui, lectia lui preferata de istorie). Zambesc. Iau o pauza. Ma asez pe pat in dormitor, si ma izbeste-un gand: sertarul cu amintiri! Il scot si printre cutii goale acum, pungi de cadouri, plicuri diverse, maimutoaie si mii de biletele din perioada 5-12, gasesc ceva uimitor: asa zisul meu oracol din clasa a 7a. Il rasfoiesc si rad ici-colo. Spre sfarsit realizez ca e agenda care a stat la tine pe o perioada indelungata si care intre timp a devenit jurnalul tau. La ultimele pagini am concluzionat ca nu s-a convertit doar in jurnalul tau, ci si intr-o cronica amanuntita a catorva ani din viata mea. Lectura a fost impunatoare si in acelasi timp “supunatoare”. Covarsitoare! Nu a fost prima data cand am citit-o, insa azi am citit-o mai mult ca niciodata, mai indelung, mai profund, de parca as fi avut mai multi ochi.
Pur si simplu m-a socat. Evolutia lucrurilor, sau mai bine zis a relatiei noastre a fost complexa. Azi, s-au limpezit multe in mine. Azi, am inteles poate prea mult de-odata. E frapant sa ma vad pe mine la13 ani cu acelasi fudament sentimental pe care il am si azi (subliniez insa fundament!!!) si sa te vad si pe tine la 13 ani cu majoritatea ideilor, conceptiilor, sentimentelor si preferintelor pe care le ai si azi. Si dor ca niciodata lacrimile pe care le-ai uitat si ti-au imprastiat scrisul pe paginile mele. Azi, m-am vazut cum nu m-am vazut niciodata in oglinda. Azi, m-am simtit inferioara mie. Azi, nu pot zice decat cateva lucruri: 1. Prea tarziu, cred. 2. Ai avut dreptate! In ce? In prea multe. 3. Ce-mi ramane de facut? Nimic. Doar nevoia obsesiva de a-ti scrie aceste randuri.
Nu stiu cum va fi maine, insa azi, nu mai sunt eu!

Creatie cubista/ Dupa fluturi

Ti’amintesti ca’ti placea maslina care
se odihneste in partea stang-a gurii mele?!
Da, imi ziceai ca sunt handicapata…
Pentru ca aveam ceva in plus fata de tine.

Soarele s’a prins ca nu eram intregi la cap.
Mai stii? In ziua aia cand l’am fugarit pe ses!
Da’…nu cumva sa mai spui cuiva,
ca eu am circumvolutiunile patate
de cafea…si de aceea
gandesc impiedicat.
M’am scurt’circuitat!

A! si mai era un secret! Plimbarea cu barca
pe ocean, de partea cealalta a lunii…
a Lunii Iulie!
Saracii melci, care’au ratat gaura 9
pentru ca tu aveai o umbrela rupta in doua.

Haha! ti’era frica de’o linie dreapta!
Nu te teme, nu spun la nimeni
ca ne’am drogat cu fericire, si’apoi
ne’am ascuns in iarba.

Dar ai vazut un fluture, si’ai fugit
dupa el…pentru ca iti plac fluturii.
Te’ai impiedicat de un strop de roua,
si’n urma ne’am pierdut, caci mainile
s’au desprins.
Si ochii…
ochii nu s’au mai vazut.