Azi

Mergi zilnic pe’acelasi drum.
Aceleasi melodii de pe vechiul album.
Mereu privind catre ziua de ieri,
Incercand inca o zi sa mai speri.

Nu mai stii daca e azi, sau ieri, sau maine.
Traiesti fara viata, o viata de caine.
Ai uitat ca mai trebuie si sa zambesti,
Treci peste toate, Senil, fara sa gandesti.

Ti-e teama in ochi sa privesti oamenii.
Mai bine privesti stelele’argintii.
Faci pas dupa pas, uitand si de tine,
Si-ncerci sa uiti ca nu ti’e bine.

Timpul ne omoara…
Dar asta’i ceea ce ne place.
Ne place sa zabovim zilnic
fara rost in fum.
Ne place sa
pierdem vremea amagindu’ne
ca poate
va mai veni o data
clipa in care
sa zambim.
Plutim
in pubela cu gunoi
de la scara blocului si nu
ne pasa ca ne murdarim hainele.
Da…fugim de noi, mereu
pentru ca ne e frica.
Frica de ce’am putea descoperi…

Amintiri

candva era un parc adevarat

acum doar fiare vechi au mai ramas din el

candva eram copil dar am uitat

acum doar sufletul mai e rebel.

candva era un tobogan care-mi aprea imens

acum nici nu mai e, ci doar gol dens.

 

erau niste cercuri in care ma pierdeam

mi-era mereu frica dar la final zambeam

acum nu-mi mai e frica

dar la final sunt trista.

acum nu mai sunt cercuri

acum nu mai sunt parcuri

acum e doar o linie dreapta plictisitoare

si-o amintire care uneori ma doare.

Jazz…

Saxophone plays in my heart,

I feel it is a piece of art.

My veins are the strings of a guitar,

And life plays the notes in me, the cigar.

I hear the piano in my head,

And that’s the way i stop feeling bad.

I’m walking through my life, steping in tune,

And so my drums are the steps I make on the moon.

 

I am a jazz tab playing on,

And sometimes my rithm is gone.

Time’s smoking me, and He gets sick,

He’s suffering of cancer, He’s thin like a stick.

But He’ll be running out of cigarettes,

And there’s nothing ealse that He gets,

When the jazzin’ stops, and just the silence’s left,

And He realises that I’ve been just a Death’s theft.

Cenusi

Urme de-amintiri mi-au patat fata!
Urme de lupte pierdute si castigate.
Urme de ganduri imi murdaresc viata!
Urme de vechi sperante neaflate.

Ramasite de suflet ma fac sa fiu goala-n interior,
Ramasite de sentimente simtite anterior…
Ramasite de priviri mai alearga catre mine,
Ramasite ce-au ramas infipte in mine, din tine!

Resturi de zambet imi schimonosesc figura.
Resturi de sunete imi surzesc creatura.
Resturi de miscari ma propulseaza pana maine.
Resturi de scantei mi-amintesc ca nu mai vine.

Doar Urme, Ramasite, Resturi au ramas.
Sunt o Ruina, inchisa intr-un ceas.
Inca mai ticaie obosit,
Dar se aproprie de sfarsit!

Trei…

Unu, doi, trei!
Da, sunt trei…
Sunt una langa alta, si parca nici nu se cunosc
In mine.
Parca nu s-au vazut vreodata, desi de cand le stiu se privesc in ochi. Poate ca nu se vad, caci e-ntuneric. Da…e-ntuneric in mine.
Trei! Una…una rade din tot sufletul si cu toata fiinta. Hm! rade de mine.
Alta-mi zambeste ironic, dintr-un castel de gheata asezat pe noptiera atriului stang.
Si cealalta?! A! cealalta se joaca de-a statuia, patronand impozanta centrul.
Toate trei, atat de apropriate, dar totusi la o distanta imposibil de parcurs intr-o viata.
Doar trei, dar parca podeaua scartaie si tinde sa cedeze sub greutatea lor.
De parc-ar fi bantuita! Uneori scartaie, alteori se-aude-un ras isteric…Si nici macar nu-s fantome…
NU-NU-NU…sunt prieteni…sau…poate-am zis mai bine la-nceput…Fantome…Da! Urme a celor care-au fost…!
Trei…Uneori le strig pe nume…asta…dupa ce petrec ceva timp incercand sa-mi amintesc acele nume…caci pe-o foaie patata de cerneala timpului, le-am notat cu mana mea, candva…nici nu mai stiu cand…aaa da! ziceam ca le strig…si uneori imi raspund…doar cand au chef…Dar nu mai mult! raspund doar la salut! De-aude-n cor…un cor de trei: ” Salut”…asa intr-o…doara…
Trei…trei ochi ma ignora permanent, de parca nici n-ar locui in mine. Trei guri refuza sa-mi vorbeasca, de parca nici n-ar sorbi din mine. Trei perechi de maini sunt patate de sangele cu care se spala de a lor datorie.
De toate-s cate trei, dar separat sunt cate una! Si impreuna sunt nimic, iar separat sunt multe.
Si totusi Trei: Glob, Faina si Kinder Joy.

Zi-mi cine sunt.

Ei bine, eu-ul meu reprezinta un amestec prea mare si prea ambiguu spre a fi prezentat aici. Insa am sa incerc sa fac putina lumina in ceea ce ma priveste.

Ma numesc Burlacu Alexandra-Mihaela, insa toata lumea ma cunoaste de Ax/Acs. Nu multi stiu ca vine de la Alexandra; cineva m-a intrebat daca vine de la Bianca. Nu va stoarceti creierii, nici eu nu realizez rationamentul care a dus la aceasta concluzie. Cel mai important lucru pe care il pot spune despre mine e ca nu pot trai fara muzica. Incepand cu anii ’50-’60, chiar cu muzica clasica, si ajungand la all time favourite Jazz, dupa ce strabatem mare parte a genurilor muzicale,  muzica mi-a fost tovaras de viata si uneori dusman feroce. N-as putea spune care e melodia mea preferata, insa as putea aminti:

-Hotel California – Eagles

-Summertime – Ella Fitzgerald & Louis Armstrong

-My Funny Valentine – Billie Holiday & Miles Davis

-El Condor Pasa – Simon & Garfunkel

-Don’t Cry For Me Argentina – Madonna

-I Dreamed a Dream – Elaine Page

-Simpatico Holgazan – Ska-P

-The Phantom Of The Opera – Andrew Lloyd Webber

-Thousand Violins – The Tiger Lillies

-Con Solo Una Sonrisa – Melendi

Cred ca sunt destule pentru inceput.

Imi place arta sub aproape orice forma de manifestare a ei. Ador suprearealismul lui Dali si cubismul lui Picasso. Rad nebuna pe poeziile lui Verlaine sau Baudelaire, recit solemn Bacovia, ma pierd de nenumarate ori in opera lui Shakespeare. Nu-mi place sa vorbesc dimineata, sau mai bine spus dupa ce ma trezes(de multe ori nu e dimineata). Ma fascnineaza prima tigara din zi si urasc ca acum nu o voi mai savura la liceu “in spate la Club” cu colegii. Ma fascineaza atat de puternic incat de multe ori nu ajungeam la primele ore din cauza tigarii de dimineata care se prelungea pana la pranz. Cu ocazia asta va zic ca fumez destul de mult. Obisnuiam sa chiulesc. Nu-mi place branza. Imi plac toate limbile straine. Imi place la nebunie sa conduc si sa mananc ciocolata. Coca-Cola e zeul meu! Ma enerveaza pietele si ma debusoleaza. Cred in prietenie: “raiul e pentru evlaviosi, Iadul e pentru prieteni!”. Daca nu am chef sa fac ceva, spun mereu “nu am timp”. Raspund cu “Nu!” la telefon. Scriu poezii. Invat sa cant la saxofon. Am avut 10 oase rupte. Iubesc Anglia si visez sa ma mut acolo. Gandesc in engleza. Cheltui mult prea repede banii. Am 3 persoane pe care ma bazez oricand in afara de familie. Nu ma plictisesc usor…de oameni niciodata. Este un personaj in viata mea care ma surprinde absolut intotdeauna…nimic din el nu e previzibil. Ma fascineaza de cand il cunosc. Imi da mereu peste cap toate impresiile si imi face ratiunea varza. Cafeaua e parte integranta a fiintei mele. Locuiesc intr-un oras mic si uitat de lume, care insa m-a surprins. Nu credeam ca voi ajunge sa spun vreodata mi-e dor de Vaslui, insa sacii cu amintiri stransi de-a lungul celor aproape 20 de ani de viata m-au determinat sa o fac. Nu-mi plac virgulele. Imi place sa citesc. Acesta e al 2-lea blog pe care il detin. Nu inteleg de ce m-am trezit atat de devreme astazi(5:15). Sunt curioasa. Detest certurile. Sunt calma. Am scris prea mult. Ma opresc.