Azi

Mergi zilnic pe’acelasi drum.
Aceleasi melodii de pe vechiul album.
Mereu privind catre ziua de ieri,
Incercand inca o zi sa mai speri.

Nu mai stii daca e azi, sau ieri, sau maine.
Traiesti fara viata, o viata de caine.
Ai uitat ca mai trebuie si sa zambesti,
Treci peste toate, Senil, fara sa gandesti.

Ti-e teama in ochi sa privesti oamenii.
Mai bine privesti stelele’argintii.
Faci pas dupa pas, uitand si de tine,
Si-ncerci sa uiti ca nu ti’e bine.

Timpul ne omoara…
Dar asta’i ceea ce ne place.
Ne place sa zabovim zilnic
fara rost in fum.
Ne place sa
pierdem vremea amagindu’ne
ca poate
va mai veni o data
clipa in care
sa zambim.
Plutim
in pubela cu gunoi
de la scara blocului si nu
ne pasa ca ne murdarim hainele.
Da…fugim de noi, mereu
pentru ca ne e frica.
Frica de ce’am putea descoperi…

Advertisements

Invata

Daca taci, macar nu ma privi.
Caci ochii tau n-au invatat sa fie muti.
Ei stiu doar un lucru!
Sa-mi vorbeasca despre tine.
Nu stii sa minti.
Si nu stii sa inveti sa minti!
Dar de cate ori ai stiut sa ma faci sa zbor…!
De cate ori m-ai tinut in palma ta…
De portelan, de fier!
Nici nu stii.

Trenuri

Imi plac trenurile.
Nici unul nu sta prea mult!
Doar trec prin gara
si eu le privesc de pe scaunul
de plastic rece de pe peron.
Oamenii stau linistiti
in locurile lor,
arunca o privire pe geam…
“gara Vaslui…inca 3 pana la destinatie…”
Pleaca.
De ce nu se opresc trenurile?
Nu…e mult mai usor sa mergi mai departe!
Trenurile sunt lenese…
Ele nu vor responsabilitati,
sau frustrari.
E simplu.
In gara, sunt numai necunoscuti.
Tie nu-ti pasa,
lor nici atat.
Ne vedem fiecare de bagajul nostru,
ne uitam la ceas,
si ne rugam sa treaca timpul mai repede.
Nu de alta, dar…
E frig in tren!
Defapt in gara nu exista timp!
Ca vine-un tren sau pleaca altul,
ramai captiv,
atemporal.
Cu trenurile e ca in filosofie!
Prezenta unui demiurg malefic
domina.
Deci, daca-i zi te-ntrebi
daca defapt nu-i noapte
si demonul te-a inselat.
Acum pana la urma ce e?
visezi?
si eu traiesc in visul tau?
sau eu visez?
dar ce?
visez ca-s intr-o gara,
ca trec trenuri…
visez ca-mi plac trenurile!
dar chiar!
Mie…imi plac trenurile?

Criza de nervi

Sufar o cadere de nervi.
Vreau sa spun ca sunt prea calma!
Nervii mei s-au deconectat.
S-au imbatat, inecat in sange,
Moi, ca un burete ce a supt apa,
De pe parchetul umflat!
Inundatie.
Inca curge.
Nervii se dezintegreaza.
S-au scufundat,
Ca Titanicul lovit de ghetar,
Amorf acum!
Anost.
Aliterat vers!
Din mers,
Fara sens,
Intr-un spatiu imens.
Imens de mic!
Si inchis in sine.
In sinele meu…
Si al tau…
Fara dumnezeu!
Miros a mucegai.

Rosu si Negru

Negru e sangele ce-mi curge,
Rosu e sufletul ce-n fata mea se frange.
Rosu e orizontul innourat,
Negru e apusul inflacarat.
Negru e gandul meu draconic,
Rosu e zambetul tau diabolic.
Negru e infinitul in care ma pierd,
Rosu e vinul care-n pocale a fiert.
Negru e visul din care m-am trezit,
Rosul e pamantul pe care talpile mi s-au fript.

Thoughts

Uneori stau si ma gandesc
cum ar fi daca nu m-as mai gandi?
Sublim.
Insa gandurile mele devin revolutionare.
Combatante marsaluiesc
din sinapsa-n sinapsa.
Incerc sa le opresc,
pornesc furtunul cu substante daunatoare
ideilor.
E revolutie…
mai ceva ca’n ’89
si ploua,
cu bucati, tije si colturi de ganduri
spulberate cu grenade
de prostire si uitare.
Nesimtirea a castigat revolutia!
Lovitura de stat!
De stat…degeaba.

Eu nu cred in ingeri!

Eu nu cred in ingeri!
fiinte hidoase ce nu cunosc decat fericirea!
inventiile unor minti bolnave de ipocrizie,
ce scuipa pe frumusetea oamenilor,
bolnavi de lipsa de omenie!
mai scurt si la obiect: Neoameni!
ingeri?
zambete dureroase
si aripi ascutite ce injunghie!
priviri dulci,
goliciune interioara…
statui de hartie lipita cu aracet!
de unde si mirosul care conduce la iluzii.
iluzii ca ingerii sunt reali!
eu nu cred in ingeri…
tu crezi…?

Dar nu stiu

Dac-as sti cine esti,
Ti-as spune si tie.
Dac-as sti cine sunt,
Mi-as spune si mie:
Incantata de cunostinta!
Dac-as cunoaste zambetul,
Ti-as face cunostinta cu el,
Dac-as sti fericire
Te-as invata si pe tine!
Dac-as fi mai joviala,
Am iesi in oras,
Seara
Cand se vad stelele pe cer,
Si am alerga pe strazile
De asfalt,
Si am fuma tigara,
Dupa tigara,
Si am musca din Luna
Noua.
Dac-as uita sa ma pierd,
Dincolo de sticla ceasului,
As invata sa ma pierd
Inb tine.
Sa ma plimb prin atriile
Inimii tale,
S-o infectez,
Sa ma dau cu barca
Prin venele tale,
Si sa iti poluez sangele
Cu deseuri toxice.
Sa-ti vizitez plamanii,
Sa stau pe-o alveola,
Sa beau o cafea si sa fumez…

Sinucidere perpetua

modul meu de a supravietui
e sinuciderea perpetua.
cu fiecare zi, ora, secunda,
sinucid mici parti din mine.
un fel de crima cu premeditare,
cu pplanul bine pus la punct!
dictonul ce conduce spre succes:
”  Divide et impera!”
adica descompune-te in sferturile
unor alte sferturi de ceas,
celula cu celula
leucocita cu leucocita,
nerv cu nerv
sau neuron cu neuron.
apoi ucide tot!
starpeste tot ce sufla,
si cauta ajutorul
fixeaza acele ceasornicului,
timpul e tortura suprema!
opreste-l,
si-ai sa simti suferinta
cu toate cele 5 simturi umane…
sau poate inumane;
monstruase, morbide
si dincolo de toate hidoase.
Infinitul!
oase
sfaramate sub pietre
si suflete sparte
sub vorbe
goale.
ce ne-a ramas?!
infinitul!!!

Muzica

Aud negru si vad Mi…
lasa-ma sa ma sting.
Scrumeaza-ma,
ultimul fum.

Aud verde si vad Do.
Coboara culoare din jos
catre Fa.
Bemol si puncte de suspensie.
de-acum fara cheia Sol.

E ora 12-n-noapte…
Parul e ud…maine
o iau de la capat.
Un nou EU.
TU, nu mai e nimeni.
Doar TOTI vor fi
in jur.
Infinit “jur”.
Iti jur ca de maine
nu mai ard si nu
ma mai sting.
Spune “SALUT”
noului EU.
Zumzet…
Final.
Inceput.

« Older entries